Definita cuvantului tăinuitor
TĂINUITÓR, -OÁRE, tăinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care tăinuiește, care ascunde ceva. 2. S. m. și f. Persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc. [Pr.: -nu-i-] – Tăinui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tăinuitor
PESCUITÓR, -OÁRE, pescuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care pescuiește (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle. ◊ Expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor. Vezi definitia »
TEZAURIZATÓR s. m. cel care tezaurizează. (< lat. thesaurisator) Vezi definitia »
COVÂRȘITÓR, -OÁRE, covârșitori, -oare, adj. Care covârșește; copleșitoare; p. ext. foarte mare, dominant, extraordinar. – Covârși + suf. -tor. Vezi definitia »
APRECIATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care apreciază. [< aprecia + -tor]. Vezi definitia »
ROGATÓR s. m. persoană care redactează un act, un document. (< lat. rogator) Vezi definitia »