surdúc² s.n. (reg.) nume de floare. Vezi definitia »

băbălúc¹ (din ~) (înv., reg.) loc. adv. Vezi definitia »

buc (búci), s. m. 1. Scamă, cîlți. – 2. Coajă, cocoloș. Origine necunoscută. Cihac crede că expresia într-un buc „într-o clipă” se bazează pe un cuvînt diferit, pe care îl pune în legătură cu pol. buch, rus. buch „zgomot”, cf. buh; însă pare a se potrivi mai bine cu sensul 1, de „scamă”, înțeles ca „pic, strop, cantitate neînsemnată”. Se folosește în Mold. și Trans. – Der. bucos, adj. (cu părul încîlcit). Vezi definitia »

ȚÂMBURÚC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș. Vezi definitia »

cuc² s.n. (reg.) partea de jos a scocului (jilipului) prin care se coboară lemnele de foc; săritoare. Vezi definitia »