HAUSTÓR s. m. organ de fixare la unele plante parazite, cu care acestea absorb hrana din plantele parazitate. (< engl. haustorium, lat. haustor) Vezi definitia »

ÎMPOTRIVITÓR, -OÁRE, împotrivitori, -oare, s. m. și f., adj. (Înv.) (Persoană) care se opune, care este împotrivă; p. ext. dușman. [Var.: împrotivitór, -oáre s. m. și f., adj.] – Împotrivi + suf. -tor. Vezi definitia »

RĂZBITÓR, -OÁRE, răzbitori, -oare, adj. (Rar) Care răzbește; care străbate, care trece prin...; pătrunzător. – Răzbi + suf. -tor. Vezi definitia »

DEZASIMILATÓR, -OÁRE adj. Care produce dezasimilație. [Cf. fr. désassimilateur]. Vezi definitia »

JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. justificativ. (< fr. justificateur) Vezi definitia »