chiómb (-oámbă), adj. – 1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu mag. dialectal tömpe „prost”, dar cuvîntul rom. este prea răspîndit pentru ca să i se poată atribui această origine (nu este sigură observația din DAR că se folosește numai în Mold., Bucov. și Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyĭ „obscur” (pronunțat tjomnyĭ). – Der. chiombăni (var. chiompăni), vb. (a lucra la lumină slabă, a-și strica ochii; a desluși cu greutate); chimbăneală, s.f. (lucru făcut în condiții proaste de luminozitate); chiombie s.f. (miopie). – Cf. chiondorîș. Vezi definitia »

năsărấmb, năsărấmbă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adj.) zburdalnic, zglobiu, nebunatic. 2. (adj.) neajutorat, neîndemânatic; prost. 3. (s.f.) boroboață, poznă; prostie, neghiobie; farsă, șotie, ștrengărie. 4. (s.f. la pl.) palavre, baliverne. 5. (s.f.) obrăznicie, nerușinare. 6. (s.f.) desfrânare, destrăbălare. Vezi definitia »

RUMB s. n. (mar.) cart¹ (2). (< fr., engl. rhumb) Vezi definitia »

GOLÚMB, golumbi, s. m. (Reg.) Porumbel. – Slav (v. sl. golonbŭ). Vezi definitia »

tărâmb s.n. (reg.) interval de timp. Vezi definitia »