furișór, furișóri, s.m. (reg.) 1. specie de viespe; țiboacă, țibocuță. 2. specie de bărzăun. Vezi definitia »

CONTRABĂTĂTÓR, contrabătătoare, s. n. Piesă de lucru a batozei, care constituie, împreună cu bătătorul, mecanismul de batere pentru treierat. – Contra¹- + bătător. Vezi definitia »

FUMIVÓR, -Ă I. adj. care absoarbe fumul. II. s. n. dispozitiv la unele focare de cazan pentru îmbunătățirea arderii. (< fr. fumivore) Vezi definitia »

PLINIȘÓR, -OÁRĂ, plinișori, -oare, adj. (Rar) Plinuț. – Plin + suf. -ișor. Vezi definitia »

CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care are numeroase întrebuințări în industrie. – Din fr. chlore. Vezi definitia »