Definita cuvantului căimăcămie
CĂIMĂCĂMIE (‹ caimacam) s. f. 1. (În Țara Românească și în Moldova) Formă de guvernare provizoriu instituită în timpul cît scaunul domnesc rămînea vacant sau pe timpul absenței domnitorului; locotenență domnească; p. ext. timpul cît dura această formă de guvernămînt. 2. Căimăcămia Craiovei = locotenența banului Craiovei, care din 1761 pînă în 1831 s-a aflat la București, la curtea domnească.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu căimăcămie
VENERÁȚIE s. f. Respect profund, stimă deosebită, prețuire adânc respectuoasă pentru cineva sau ceva. [Var.: (înv.) venerațiúne s. f.] – Din fr. vénération, lat. veneratio, -onis. Vezi definitia »
AUTOCOLIMÁȚIE s.f. Corectare mecanică a erorii de colimație a unei lunete. [< fr. autocollimation]. Vezi definitia »
ANGLOFILÍE s. f. Afecțiune pentru englezi și pentru tot ce este englezesc. – Din fr. anglophilie. Vezi definitia »
BĂCĂLÍE2 s. f. v. băcănie. Vezi definitia »
SEPTENÁRIE s.f. Strofă alcătuită din șapte versuri. [Gen. -iei. / < cf. it. settenario]. Vezi definitia »