ARIEȘENI, com. de tip risipit, în jud. Alba, situată în M-ții Bihor, la 1.500 m alt.; 2.129 loc. (1991). Vezi definitia »

CONTENÍ, contenesc, vb. IV. Intranz., Tranz. A întrerupe sau a înceta o mișcare sau o acțiune începută; a (se) opri. – Lat. continere. Vezi definitia »

ostení (ostenésc, ostenít), vb. – 1. A obosi, a vlăgui, a stînjeni. – 2. A se obosi. – 3. (Vb. refl.) A se deznoda, a se strădui, a se căzni. Origine îndoielnică, dar probabil sl. Se citează în general etimonul sl. ustati, ustaną „a termina” (Cihac, II, 232; Tiktin; Candrea), cf. rus. ustanie „oboseală”, ceh. ustati „a se osteni”, ceh. ustani „oboseală”; dar der. directă nu pare posibilă fonetic. Poate să fi fost o confuzie cu sl. istiniti „a se obosi”. Der. din lat. abstinere (Diez, Gramm., I, 3, 283) sau din ngr. ἄσθενος „debil” (Roesler 573; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Uz general (ALR, I, 102). Der. osteneală (var. usteneală), s. f. (oboseală; trudă, efort; muncă istovitoare); ostenicios, adj. (obositor, supărător); ostenință, s. f. (oboseală, trudă); ostenitor, adj. (obositor, supărător); neostenit, adj. (neobosit). Vezi definitia »

PROSIMIÉNI s. m. pl. lemurieni. (< fr. prosimiens) Vezi definitia »

CROCODILIÉNI s.m.pl. (Zool.) Ordin de reptile mari, cu o organizare anatomică evoluată, cuprinzând crocodilul, aligatorul, gavialul etc. [< fr. crocodiliens]. Vezi definitia »