MEGAFÓN, megafoane, s. n. 1. Difuzor de mare putere, folosit pentru transmiterea programelor sonore în piețe, pe stadioane etc. 2. (Nav.) Ansamblu format dintr-un amplificator și un difuzor, de forma unei pâlnii, folosit pentru transmiterea la distanță a comenzilor; portavoce. 3. Instrument de forma unei pâlnii, folosit pentru comunicări verbale la distanță. – Din fr. mégaphone. Vezi definitia »

RUMBATRÓN, rumbatroane, s. n. Aparat folosit pentru obținerea curenților de foarte înaltă frecvență, care dau unde electromagnetice și lungimi de undă de ordinul decimetrului și al centimetrului. – Din fr. rhumbatron. Vezi definitia »

PAROXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care are accentul pe penultima silabă. (< fr. paroxyton, gr. paroxytonos) Vezi definitia »

OPERÓN s. m. (biol.) grup de gene structurale a căror expresie fenotipică este controlată de un operator. (< fr. opéron) Vezi definitia »

ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon. Vezi definitia »