ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează anevoios. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici. Vezi definitia »

CLĂNȚĂNÍT, s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni. Vezi definitia »

HEMATÍT s.m. Minereu de fier foarte dur, de culoare roșie sau brună. [< fr. hématite]. Vezi definitia »

CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita. Vezi definitia »

poloștít, -ă, adj. (reg.; despre terenuri) care este îngrășat cu gunoiul lăsat de oi. Vezi definitia »