TUNISIÁN, -Ă, tunisieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Tunisiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tunisiei sau populației ei, privitor la Tunisia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de tunisieni. [Pr.: -si-an] – Din fr. tunisien. Vezi definitia »

ADRIAN (Publius Aelius Hadrianus), împărat roman (117-138 d. Hr.) din dinastia Antoninilor. Fiul adoptiv al lui Traian. A inițiat numeroase reforme administrative, iar pe plan militar a dus o politică defensivă. A codificat legislația romană. Vezi definitia »

COREEÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Coreea. ◊ (s. f.) limbă din familia altaică vorbită de coreeni. (< fr. coréen) Vezi definitia »

DIECEZÁN, -Ă adj. v. diocezan [în DN]. Vezi definitia »

măgădán (măgădáni), s. m. – Vlăjgan, bărbat mare la trup. – Var. măgădău. Probabil creație spontană, cf. măgăoaie (var. măgăoană), s. f. (Olt., măgădău; sperietoare) și coșcodan. Vezi definitia »