SUPRANÚME, supranume, s. n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. ♦ Poreclă. – Supra- + nume (după fr. surnom). Vezi definitia »

MEROSTÓME s. f. pl. clasă de artropode acvatice, cu respirație branhială, fără antene, cu chelicere: limulii. (< fr. mérostomes) Vezi definitia »

BORBORÍGME s.n. pl. Zgomote ca niște bolboroseli, produse de gazele din stomac sau din intestine; borborisme. [< fr. borborygmes]. Vezi definitia »

1 nume de persoana de origine turca (pronume personal gen masculin nr singular) 2 specie de gandac extrem de veninos 3 organul de inmultire la gandaci Vezi definitia »

șogoríme s.f. (reg.; cu sens colectiv) mulțime de prieteni. Vezi definitia »