spărgătúră, spărgătúri, s.f. (înv.) spărtură, cioblitură, crăpătură, fisură, plesnitură. Vezi definitia »

OXOSINTÉZĂ, oxosinteze, s. f. Procedeu industrial de obținere a aldehidelor prin tratarea olefinelor cu un amestec de hidrogen și carbon în prezența unui catalizator pe bază de cobalt. – Din fr. oxysynthèse. Vezi definitia »

MOLÁSĂ s.f. Depozit de gresii gălbui, roșcate sau verzui și conglomerate cu ciment calcaros, frecvente în stratele miocenului. [< fr. mollasse]. Vezi definitia »

RIZOCTONIÓZĂ s.f. Boală a plantelor (mai ales a cartofului și a tutunului), provocată de rizoctonie. [Pron. -ni-o-. / < fr. rhizoctoniose]. Vezi definitia »

TERȚARÓLĂ s. f. (mar.) velă mică de mărimea a treia; porțiunea dintr-o velă care poate fi strânsă prin înfășurare. (< it. terzaruola) Vezi definitia »