SUBSUOÁRĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul; subraț. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoară = sub braț. Din tălpi până-n subsuori = în tot trupul. ◊ Expr. A (se) ține sau a (se) prinde de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț; a (se) îmbrățișa. ♦ (Adverbial) Sub braț. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a trândăvi; a sta cu mâinile în sân. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. [Var.: (pop.) subsioáră, subțioáră s. f.] – Sub¹- + *suoară („subsuoară” < lat.). Vezi definitia »

SANIDÍNĂ s. f. feldspat potasic incolor, alb, roz sau cenușiu, care se găsește în unele roci magmatice efuzive. (< fr. sanidine) Vezi definitia »

TIROIDÍTĂ s.f. Inflamație a tiroidei. [< fr. thyroïdite]. Vezi definitia »

CONCOMITÉNȚĂ s. f. coexistență, simultaneitate. (< fr. concomitance, lat. concomitantia) Vezi definitia »

stioácă s.f. (reg.) crestătură făcută în parmacul de sus al prispei. Vezi definitia »