Definita cuvantului tânguială
TÂNGUIÁLĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. [Pr.: -gu-ia-] – Tângui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tânguială
geogravarză s. f. sg. (șc., glum.) v. geogra. Vezi definitia »
IÚDĂ, iude, s. f. Om trădător; om fățarnic, prefăcut. – Din sl. Ijuda. Vezi definitia »
MONOCÓCĂ s. f. construcție (celulă sau fuzelaj, șasiu de automobil etc.) care formează un bloc. (< fr. monocoque) Vezi definitia »
RODANÚRĂ s. f. tiocianat. (< fr. rhodanure) Vezi definitia »
épocă (époci), s. f. – Perioadă, eră. – Var. (înv.) epohă, epohi. Ngr. ἐποχή (sec. XVII, cf. Gáldi 183) și modern din fr. époque. – Der. epocal, adj. (memorabil). Vezi definitia »