MANÍTĂ s.f. (Chim.) Substanță organică zaharată care se găsește în rășina de frasin și în unele ciuperci, având acțiune laxativă. [< fr. mannite]. Vezi definitia »

NOÉZĂ s. f. actul gândirii. (< fr. noèse, gr. noesis) Vezi definitia »

INADERÉNȚĂ s. f. imposibilitate, incapacitate de a adera; nonaderență. (< fr. inadhérence) Vezi definitia »

BRONHOLITIÁZĂ s. f. formarea de calculi în bronhii. (< fr. broncholithiase) Vezi definitia »

NUCLEOPROTEÍDĂ s.f. Nucleoproteină. [< fr. nucléoprotéide]. Vezi definitia »