BOIAN 1. Porțiune înaltă a C. Române, în S acesteia, între Olt și Vedea, drenată de Călmățuiul teleormănean, limitată la N de Platforma Cotmeana și la S de Dunăre. Alt. max.: 171 m. Cereale și plante ind. 2. Cultură materială din neoliticul mijlociu, răspîndită în Muntenia și SE Transilvaniei (în mileniul 5-4 î. Hr.), caracterizată prin mai multe faze de dezvoltare și printr-o ceramică variat decorată. Denumită după așezarea de pe grădiștea Ulmilor din mijlocul fostului lac Boian, jud. Călărași. Vezi definitia »

organ genetal masculin Vezi definitia »

MORFINOMÁN, -Ă, morfinomani, -e, s. m. și f. Persoană care folosește în mod obișnuit morfină, care suferă de morfinomanie. – Din fr. morphinomane. Vezi definitia »

CĂPTĂLÁN s. m. v. captalan. Vezi definitia »

ZOOROMÁN s.n. Roman¹ având ca personaje animale. (din zoo²- + roman¹) Vezi definitia »