CÚMUL, cumuluri, s. n. Deținere de către o persoană a mai multor funcții sau atribuții (remunerate) în același timp. [Acc. și: cumúl] – Din fr. cumul. Vezi definitia »

MONTÍCUL s.m. 1. (Geol.) Microformă de relief cu aspect de movilă; munte mic. 2. (Anat.) Mică proeminență rotunjită. [Cf. lat. monticulus, fr. monticule]. Vezi definitia »

VEHÍCUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fără autopropulsie, terestru, subteran, în aer sau pe (sub) apă. 2. orice servește a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ◊ mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor. 3. dispozitiv optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. (< fr. véhicule, lat. vehiculum) Vezi definitia »

MULTICAÚL, -Ă adj. cu numeroase tulpini. (< fr. multicaule, lat. multicaulis) Vezi definitia »

LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus) Vezi definitia »