SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură. Vezi definitia »

ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (Reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă (1). – Et. nec. Vezi definitia »

BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă veche de la începutul secolului trecut. Vezi definitia »

PUDRÉTĂ s.f. Îngrășământ din excremente uscate. [< fr. poudrette]. Vezi definitia »

SPECTROGRÁMĂ s. f. fotografie a unui spectru obținută la spectrograf. (< fr. spectrogramme) Vezi definitia »