CLEPSÍDRĂ, clepsidre s. f. Instrument cu ajutorul căruia se măsura în trecut timpul după cantitatea de apă sau de nisip scursă dintr-un recipient in altul. [Var.: (înv.) clepsídru s. n.] – Din fr. clepsydre, lat. clepsydra. Vezi definitia »

părúșcă s.f. (reg.) plantă din familia gramineelor cu spice lungi; țăpoșică, păișită. 2. loc de pășunat pe un munte. Vezi definitia »

MÁCLĂ s. f. grup de două sau mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. (< fr. macle) Vezi definitia »

iță (íțe), s. f. – Fiecare din fierele care alcătuiesc urzeala la războiul de țesut. – Mr., megl. l’iță. Lat. licia (Pușcariu 906; Candrea-Dens., 899; REW 5020; DAR), cf. it. licicio, prov. lissa, fr. lice, lisse, sp. lizo, port. liço. – Der. ițar, s. m. (sul de urzeală; pl. pantaloni tipici din postav alb). Legătura acestui ultim cuvînt cu ițe nu este clară; cf. cioareci. Vezi definitia »

ghiúză s.f. (reg.) tulpină, buturugă cu noduri. Vezi definitia »