VEZÍCĂ s.f. 1. (Anat.) Organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid; bășică. 2. (Biol.) Vezică înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. [< lat. vesica, cf. fr. vessie]. Vezi definitia »

GALOPÁDĂ, galopade, s. f. (Livr.) Cursă, alergare în galop. – Din fr. galopade. Vezi definitia »

Piatră , pământul irigat aduce toamna recolta .... Vezi definitia »

a intra ca în brânză expr. a nu întâmpina nici o rezistență. Vezi definitia »

SPIROCHÉTĂ s.f. v. spirochet. Vezi definitia »