ORGANOLÍT s. n. biolit. (< fr. organolithe) Vezi definitia »

STOLZÍT s.n. Wolframat natural de plumb. [< fr. stolzite]. Vezi definitia »

STOCÍT, -Ă, stociți, -te, adj. (Reg.; despre organe ale corpului omenesc) Care s-a golit de lichidul pe care îl conține; fig. stors de vlagă, secătuit, sleit. – V. stoci. Vezi definitia »

ȚĂRMURÍT, -Ă, țărmuriți, -te, adj. (Rar.) Limitat; restrâns. – V. țărmuri. Vezi definitia »

SUCÍT², -Ă, suciți, -te, adj. 1. Răsucit în jurul lui însuși sau în jurul a ceva printr-o mișcare continuă și în același sens. ◊ Expr. Că-i sucită, că-nvârtită, se spune când cineva caută să se eschiveze de la ceva. 2. Care are corpul sau o parte a corpului întoarsă într-o parte. ♦ Scrântit, luxat. 3. Strâmb, încovoiat. ♦ (Despre drumuri) Cu multe cotituri. ♦ (Rar) În formă de spirală. 4. Fig. (Despre oameni) Care nu este sau nu se poartă ca toată lumea; ciudat, aiurit; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează ciudățenie. ♦ Care se opune bunului-simț; nepotrivit, nefiresc. – V. suci. Vezi definitia »