FOSGÉN s. n. gaz incolor, ușor lichefiabil, combinație de clor și oxid de carbon, substanță toxică asfixiantă de luptă. (< fr. phosgène) Vezi definitia »

ISTERIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce isterie, isterism. [< fr. hystérigène]. Vezi definitia »

METANOGÉN, -Ă adj., s. n. (microorganism) care trăiește în medii calde, complet lipsit de oxigen, convertind bioxidul de carbon și oxigenul în metan. (< metan + -gen²) Vezi definitia »

EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. î. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. Vezi definitia »

ALOGÉN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află; alogenetic. ♦ (Despre populații) De origine străină, venit din altă parte. – Din fr. allogène. Vezi definitia »