CARLÍNGĂ, carlingi, s. f. 1. Cabină pentru echipajul unui avion, în care stă pilotul și unde sunt instalate comenzile de zbor, aparatele de bord etc. 2. Grindă longitudinală din osatura unei nave, care servește la legarea diferitelor părți ale navei. – Din fr. carlingue. Vezi definitia »

PROTOPLÁSMĂ s. f. substanță albuminoidă complexă, baza celulei vii. (< fr. protoplasme) Vezi definitia »

TÁINĂ, taine, s. f. 1. Ceea ce este neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ◊ Loc. adj. si adv. (Înv.) De taină = intim, particular. (În religia creștină) Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii. (Expr.) A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim. ◊ Loc. adv. În taină = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță. 4. (Bis.; în sintagma) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte ritualuri sau acte de cult din religia creștină (botezul, căsătoria, spovedania, mirul, împărtășania, hirotonia și maslul), prin care credincioșii consideră că li se transmite harul divin. – Din sl. tajna. Vezi definitia »

DURÍȚĂ, durițe, s. f. Diminutiv al lui dură. – Dură + suf. -iță. Vezi definitia »

ȘEDÍTĂ s. f. exploziv detonant pe bază de clorat de potasiu sau de sodiu și de dinitrotoluen. (< fr. cheddite) Vezi definitia »