FUGUÍRE, fuguiri, s. f. Acțiunea de a fugui și rezultatul ei. – V. fugui. Vezi definitia »

ÎNCERCUÍRE s.f. Acțiunea de a încercui. [Pron. -cu-i-. / < încercui]. Vezi definitia »

BLAZÁRE s.f. Faptul de a (se) blaza; plictiseală. [< blaza]. Vezi definitia »

mînăstíre (mînăstíri), s. f. – Instituție religioasă, unde trăiesc călugări(țe). – Var. mănăstire, (înv.) monastire. Mr. mînăstir, megl. mănăstir. Ngr. μαναστήριον (Murnu 34), parțial prin intermediul sl. manastyrĭ (Tiktin; Graur, BL, VI, 155; cf. Vasmer, Gr., 94), cf. alb. monoštir, tc., bg. manastir, v. rus. manastyr. Cuvînt de uz general (ALR, I, 187). Var. monastire este artificială, formată după ngr. μοναστήριον. – Der. mînăstiresc, adj. (de mănăstire); mînăstioară, s. f. (mănăstire mică; joc de copii). Vezi definitia »

BRUNETIÈRE [brünetiér], Ferdinand (1849-1906), critic și istoric literar francez. Adept al pozitivismului. A aplicat dogmatic darvinismul la evoluția genurilor literare („Studii critice asupra istoriei literaturii franceze”, „Evoluția genurilor în istoria literaturii”). Vezi definitia »