Definita cuvantului bunăcredință
BUNĂ-CREDÍNȚĂ s. f. Convingere intimă a cuiva că ceea ce face este bine; sinceritate, onestitate. ◊ Loc. adj. De bună-credință = sincer, cinstit. [Gen.-dat.: bunei-credințe] – Din bună + credință.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bunăcredință
surupínă, surupíni, s.f. (reg.) surpătură de teren; ponorâtură, prăpastie, surupenie, surupiște. Vezi definitia »
PULVERÍNĂ s. f. Pulbere neagră cu granule foarte fine, folosită ca exploziv și la fabricarea artificiilor. – Din fr. pulvérin. Vezi definitia »
SIMFONIÉTĂ s.f. Simfonie scurtă sau scrisă pentru o formație instrumentală redusă. [Pron. -ni-e-. / cf. it. sinfonietta]. Vezi definitia »
ARHITECTÓNICĂ s.f. Îmbinare a elementelor constitutive ale unei construcții. ♦ (Fig.) Construire, mod de îmbinare, de realizare. [Cf. fr. architectonique, germ. Architektonik]. Vezi definitia »
AEROBIÓZĂ s. f. mod de viață al microorganismelor aerobe; oxibioză. (< fr. aérobiose) Vezi definitia »