INHIBÍȚIE, inhibiții, s. f. 1. Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației. 2. (Chim.) Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din fr. inhibition, lat. inhibitio. Vezi definitia »

MIELOFTIZÍE s. f. aplazie a măduvei osoase, care produce o anemie gravă. (< fr. myélophtisie) Vezi definitia »

HIPERINFLÁȚIE s. f. inflamație de proporții exagerate. (< engl. hyperinflation) Vezi definitia »

SCUMPÉNIE s. f. (Rar) Scumpete (1). – Scump + suf. -enie. Vezi definitia »

micuțíe s.f. (înv.) faptă meschină, josnică. Vezi definitia »