STÁZĂ, staze, s. f. Oprire sau încetinire a circulației sângelui ori a secrețiilor interne, în unele părți ale organismului. – Din fr. stase. Vezi definitia »

MIERLÚȚĂ¹, mierluțe, s. f. (Pop.) Mierliță. – Mierlă + suf. -uță. Vezi definitia »

OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuínță s. f.] – Obișnui + suf. -ință. Vezi definitia »

perúcă (perúci), s. f. – Acoperămînt al capului confecționat din păr, diferit coafat. It. perrucca, parrucca, fr. perruque. – Der. peruchier, s. m. (fabricant de peruci). Vezi definitia »

OPÁCINĂ, opăcini, s. f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. și: opacine] – Din ucr. opačyna. Vezi definitia »