REFRÁCȚIE s. f. deviere a unui fascicul de radiații luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ ~ astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră; indice de ~ = număr, câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul din care provine. (< fr. réfraction, lat. refractio) Vezi definitia »

ANOMALÍE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obișnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie. Vezi definitia »

INIMICÍȚIE s.f. (Liv.) Dușmănie, ură. [Gen. -iei. / < lat. inimicitia]. Vezi definitia »

ECIDÍE s.f. (Bot.) Formă de fructificație a ciupercilor din ordinul uredinalelor, care se localizează pe frunzele de dracilă. [< fr. écidie]. Vezi definitia »

FITOCHIMÍE s. f. Studiul proceselor chimice care au loc în plante. – Din fr. phytochimie. Vezi definitia »