ORÁCOL, oracole, s. n. (În antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit unor credințe, anumite divinități îl dădeau celor veniți să le consulte pentru a cunoaște viitorul; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul unde se făceau aceste profeții. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentință cu caracter infailibil; p. ext. persoană care dă această hotărâre. ◊ Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic. [Var.: orácul s. n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle. Vezi definitia »

podmól (pomnól), podmóluri și podmoále, s.n. 1. (pop.) mal înalt, abrupt; teren ros de ape. 2. (pop.) aluviune, mâl, nămol adus de ape; teren mâlos, noroios. 3. (pop.; în loc. adv. ) cu podmolul = de-a rostogolul. 4. (pop.) cantitate mare, grămadă; mulțime. 5. (pop.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă. 6. (reg.) prispă de pământ. 7. (reg.) prag de pământ împrejurul casei țărănești. 8. (reg.) brâu de zid. 9. (reg.) vatră de lut sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul la unele case țărănești. 10. (reg.) firidă. 11. (reg.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă. Vezi definitia »

DROPGÓL s. n. (rugbi) lovitură de picior a mingii imediat după contactul ei cu solul; lovitură de picior căzută. (< engl., fr. drop-goal) Vezi definitia »

CAPÍTOL s.n. Fiecare dintre diviziunile în care este împărțită în mod obișnuit o carte. [Var. capitul s.n. / < lat. capitulum, it. capitolo]. Vezi definitia »

VITRIÓL s. n. 1. acid sulfuric. 2. nume dat unor sulfați. (< fr. vitriol) Vezi definitia »