Definita cuvantului caduc
CADÚC, -Ă, caduci, -ce, adj. Lipsit de trăinicie; șubred, pieritor. ♦ (Despre frunze, flori etc.) Care cade înainte de vreme; care cade în fiecare an. ♦ (Despre acte cu valoare juridică) Care nu (mai) are putere legală. – Fr. caduc (lat. lit. caducus).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu caduc
pruslúc, pruslúce, s.n. (reg.) laibăr fără mâneci; vestă, pieptar. Vezi definitia »
PĂTÚC, pătucuri, s. n. Pătuț. – Pat1 + suf. -uc. Vezi definitia »
caúc (-ce), s. n. – Sapă. Sl. (sb., cr., slov.) kuka, cf. mag. kuka (Cihac, II, 46), probabil contaminat cu cauc „linguroi”. Vezi definitia »
LÍHTDRUC s.n. (Poligr.) Fototipie. [< germ. Lichtdruck]. Vezi definitia »
BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din țările românești) Unitate militară tactică formată din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Din tc. bölük. Vezi definitia »