CVADRATÚRĂ s.f. 1. Construire exclusiv cu rigla și cu compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date. ◊ Cvadratura cercului = problemă (nesoluționabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeași suprafață cu un cerc dat și a cărui latură să aibă un raport rațional cu raza cercului; fig. problemă imposibil de rezolvat. 2. Poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe pământ au o diferență de longitudine de 90⁰. [Var.: cuadratúră s.f.] – Din fr. quadrature. Vezi definitia »

BROMÚRĂ, bromuri, s. f. 1. Sare a acidului bromhidric cu un metal; nume dat bromurii de potasiu, întrebuințată în medicină drept calmant al sistemului nervos. 2. Compus organic rezultat prin înlocuirea unui atom de carbon din molecula unei hidrocarburi printr-un atom de brom. – După fr. bromure. Vezi definitia »

pomăzuitúră, pomăzuitúri, s.f. (înv.) bucată de bumbac cu care clericul șterge pe cel uns cu mir. Vezi definitia »

SELENIÚRĂ s.f. Combinație a seleniului cu un metal. [Pron. -niu. / < fr. séléniure]. Vezi definitia »

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec. Vezi definitia »