Definita cuvantului cvadratură
CVADRATÚRĂ s.f. 1. Construire exclusiv cu rigla și cu compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date. ◊ Cvadratura cercului = problemă (nesoluționabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeași suprafață cu un cerc dat și a cărui latură să aibă un raport rațional cu raza cercului; fig. problemă imposibil de rezolvat. 2. Poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe pământ au o diferență de longitudine de 900. [Var.: cuadratúră s.f.] – Din fr. quadrature.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cvadratură
ALBASPÍNĂ s.f. Arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în buchețele și cu fructe comestibile, cultivat ca plantă ornamentală; (pop.) Păducel. [Pl. -ne. / < lat. alba spina, cf. it. albaspina]. Vezi definitia »
berbínță (berbínțe), s. f. – 1. Vas, putină, mai ales pentru a păstra brânza. – 2. (Înv.) Taxă de intrare în breasla cizmarilor. – 3. Larvă de furnici. Mag. berbence, de unde provine și rut. berbenicja (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 84; Treml, Hung. Jb., II, 296). Miklosich, Fremdw., 77 și Wander., 12, cred că termenul rut. provine din rom.; urmînd pe același drum, Drăganu, Dacor., VI, 262, respinge ideea că mag. poate fi sursa cuvîntului rom.; dar fără a oferi altă explicație mai plauzibilă; iar în Dacor., VII, 216, se referă la sl. ber „contribuție”, cf. bir. Vezi definitia »
CLOÁȚĂ, cloáțe, s. f. 1. Cloșcă (1). 2. (Art.) Cloșca-cu-pui, Găinușa, Pleiadele. 3. (Arg.) Târfă. 4. (Arg.) Amantă. (prob. creație spontană având la bază, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. clocă și, pe de alta, clonț și clonță; Dicț. Acad. Rom. propune punerea în relație cu sb. klocati = a striga) Vezi definitia »
AUTOCÓRĂ adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe se răspândesc fără intervenția factorilor externi. (< fr. autochore) Vezi definitia »
DIFTÍNĂ s.f. Țesătură de bumbac cu fața pufoasă. [Cf. fr. duvetine]. Vezi definitia »