ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton. Vezi definitia »

PÁRKINSON s. n. boală degenerativă a sistemului nervos central, caracterizată prin tremurături și rigiditate musculară; boala lui Parkinson; parkinsonian. (< fr. parkinson) Vezi definitia »

CALCARÓN s. n. cuptor pentru extragerea sulfului din minereu. (< it. calcarone) Vezi definitia »

PERIFITÓN s. n. totalitatea organismelor care trăiesc submerse pe organele plantelor acvatice, pe stânci etc. (< fr. periphyton) Vezi definitia »

OXIMORÓN, oximoroane, s. n. Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. – Din fr. oxymoron. Vezi definitia »