seníc (-ce), s. n. – 1. Pînză în care se prepară cenușa pentru leșie. – 2. Cîrpă, bucată de pînză. – Var. selnic. Origine îndoielnică. Cum servește la înălbirea rufelor, ar veni din sineli „a albi rufele cu amidon”, bg. sinjă, cf. sineală. Se folosește în Olt. Legătura cu bg. sĭennik „umbrar” (Scriban) pare dubioasă. Vezi definitia »

CARÍC s. n. marfă încărcată la bordul unei nave. (< it. carico) Vezi definitia »

ANTIESTÉTIC, -Ă adj. împotriva (regulilor) esteticii. (< fr. antiesthétique) Vezi definitia »

ANTIANÉMIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care combate anemia. (< fr. antianémique) Vezi definitia »

serédnic s.n. (reg.) tabla de la mijlocul plantei; mijlocar. Vezi definitia »