OPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. referitor la diverse operații. II. s. m. cel care lucrează la contrainformații. (< fr. opératif) Vezi definitia »

ESTIMATÍV, -Ă, estimativi, -e, adj. Care conține evaluarea unui lucru, care se referă la o evaluare, care a fost sau este determinat prin estimare; estimatoriu. – Din fr. estimatif. Vezi definitia »

PREFIGURATÍV, -Ă adj. Care prefigurează. [Cf. engl. prefigurative]. Vezi definitia »

COMPOZITÍV, -Ă adj. (despre o metodă) care procedează de la simplu la compus. (< it. compositivo) Vezi definitia »

ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. Vezi definitia »