PRESUPÚNE vb. III. tr. 1. A crede, a bănui (ceva dinainte). 2. A necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil. [P.i. presupún, conj. -nă, ger. -nând, presupuind. / cf. fr. présupposer, it. presupponere]. Vezi definitia »

strâmbăciúne, strâmbăciúni, s.f. (înv.) nedreptate. Vezi definitia »

TRANSSUBSTANȚIÚNE s.f. (Rel.) Denumire a tainei prefacerii vinului și a pâinii din împărtășanie în trupul și sângele lui Cristos; transsubstanțiere. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. transsubstantiation]. Vezi definitia »

propăgăciúne s.f. (înv.) 1. transmitere sau extindere a unei boli, a unei infecții; propagare. 2. recomandare cu insistență a unor principii, teorii, metode etc. Vezi definitia »

SUBCOMISIÚNE s.f. v. subcomisie. Vezi definitia »