Definita cuvantului coliliu
COLILÍU, -ÍE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu peri lungi, albi și pufoși; năgară (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colíe s. f.] – Cf. scr. kovilje.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coliliu
sălciníu adj. m. (reg.; în sintagma) măr sălciniu = varietate de măr cu fructele asemănătoare merelor pădurețe; (substantivat) fructul acestui fel de măr. Vezi definitia »
RUTÉNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu din familia platinei, cu duritate foarte mare, care se întrebuințează la fabricarea filamentului pentru lămpile cu incandescență. – Din fr. ruthénium. Vezi definitia »
obligatoriu Vezi definitia »
BENEFÍCIU s. n. 1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligații. 2. folos, profit, câștig. ♦ ~ de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune. ◊ venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare. ♦ sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării. (< lat. beneficium, fr. bénéfice) Vezi definitia »
CALIFÓRNIU s. n. element transuranic radioactiv, metalic, din grupa actinidelor, obținut artificial. (< engl., fr. californium) Vezi definitia »