Definita cuvantului beneficiu
BENEFÍCIU s. n. 1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligații. 2. folos, profit, câștig. ♦ ~ de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune. ◊ venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare. ♦ sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării. (< lat. beneficium, fr. bénéfice)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu beneficiu
voluptoriu ? Vezi definitia »
MIERÍU1, -ÍE, mierii, adj. (Reg.) Albastru (deschis). – Mier (reg. „albastru” < lat.) + suf. -iu. Vezi definitia »
DÚBNIU s.n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 105, produs în mod artificial. [Sb.: Db] (cf. engl. dubnium < n.pr. Dubna – oraș în Rusia, unde se găsește un centru de cercetare a elementelor grele; 1994) [MW] Vezi definitia »
BIDIBÍU s. m. v. bidiviu. Vezi definitia »
INTERSTÍȚIU s.n. Interval, spațiu intermediar. ♦ Spațiul liber dintre două piese ale aceluiași sistem. [Pron. -țiu. / cf. fr. interstice, it. interstizio, lat. interstitium]. Vezi definitia »