MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum. Vezi definitia »

ANCÉSTRU s.m. (Liv.) Strămoș, predecesor. [Cf. fr. ancêtre, engl. ancestor < lat. antecessor]. Vezi definitia »

MIOMÉTRU s. n. mușchi al peretelui uterin. (< germ. Myometrium) Vezi definitia »

TENSIOMÉTRU s.n. 1. Aparat folosit pentru măsurarea tensiunii superficiale a lichidelor. 2. Aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale; sfigmometru. 3. Instrument pentru măsurarea deformărilor unui corp supus la tensiuni exterioare. [Pron. -si-o-. / < fr. tensiomètre]. Vezi definitia »

TINTOMÉTRU, tintometre, s. n. Tip de colorimetru în care culoarea (concentrația) unei soluții se determină prin compararea ei cu sticle colorate. – Din germ. Tintometer. Vezi definitia »