DESFĂȘURÁ, desfășór, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect să nu mai fie înfășurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafața. ◊ Refl. Un sul de hârtie se desfășoară. ♦ Refl. (Despre unități militare) A trece la o formație de luptă. 2. Refl. și tranz. Fig. (Despre locuri și priveliști din natură) A (se) înfățișa, a (se) arăta treptat (în toată amploarea); a (se) întinde, a (se) așterne până departe. ♦ Refl. (Despre fapte, evenimente etc.) A se petrece, a decurge; a evolua în fazele sale succesive. 3. Tranz. A înfăptui o acțiune de durată, pe etape succesive și pe un plan larg. ◊ Refl. Ce viață trepidantă trebuie să se desfășoare acolo! [Prez. ind. și: desfắșur] – Lat. disfasciolare sau rom. des¹- + [în]fășura. Vezi definitia »

pástra s.f. (reg.) tabinet. Vezi definitia »

CADRÁ, pers. 3 cadrează, vb. I. Intranz. A se potrivi, a corespunde (întocmai) cu ceva. – Fr. cadrer. Vezi definitia »

DIGERÁ, digér, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A mistui alimentele. [Prez. ind. și: digerez] – Din fr. digérer, lat. digerere. Vezi definitia »

VÂLVORÁ, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare. Vezi definitia »