PLANIMETRÍE s.f. 1. Operație de determinare și de reprezentare pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren. ♦ Parte a topografiei care se ocupă cu astfel de operații. 2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometria plană. [Gen. -iei. / < fr. planimétrie, cf. lat. planus – plan, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

toáie (-ói), s. f. – (Bucov.) Omag. Rut. toja (Candrea). Der. din pol. tojad, tojan „plantă otrăvitoare” (Tiktin) sau din gr. θολία (Diculescu, Elementele, 484) nu este probabilă. Vezi definitia »

AGROLOGÍE s. f. Știință agricolă care se ocupă cu studiul solului ca rezultat al acțiunii factorilor naturali și cu influența pe care o are solul asupra plantelor; vechea denumire a agrotehnicii. – Din fr. agrologie. Vezi definitia »

PROCESOMANÍE s. f. mania de a intenta (nejustificat) procese (2). (< engl. procesomania) Vezi definitia »

PIREXÍE s.f. (Med.) Nume generic dat bolilor cu febră. [Gen. -iei. / < fr. pyrexie, cf. gr. pyrexis – acces de febră]. Vezi definitia »