ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc. Vezi definitia »

BEȘICÁ vb. I. v. bășica. Vezi definitia »

SUMECÁ, súmec, vb. I. Tranz. (Reg.) A sufleca, a sumete. – Contaminare între sumete și sufleca. Vezi definitia »

EVOCÁ vb. tr. a reaminti, a reînvia; a descrie în mod sugestiv. (< fr. évoquer, lat. evocare) Vezi definitia »

frecá (fréc, frecát), vb. – 1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp. – 2. A șterge, a curăța. – 3. A frecționa. – 4. A bate, a ciomăgi. – 5. A examina, a cerceta, a iscodi. – Mr. frec, fricare, megl. frec, fricari. Lat. frĭcāre (Pușcariu 647; Candrea-Dens., 637; REW 3501; Philippide, II, 643; DAR), cf. alb. fërkoń, it. fregare, fr. frayer, prov., cat., sp., port. fregar. Der. frecător, adj. (care freacă); frecător, s. n. (spălător, chiuvetă); frecătură, s. f. (frecare; loc care poartă urma unei frecări; mustrare, dojană); frecuș, s. n. (frecare; mustrare, dojană); frecăței, s. m. pl. (tăiței; răzuire, radere); frecătoare, s. f. (cîrpă de șters; înv., pieptene, instrument de tortură; în tipografie, rulou care întinde cerneala); frecuciu, s. n. (loc unde peștii își depun icrele); frichini, vb. (vulg., a sîcîi, a deranja, a plictisi); frichineală, s. f. (vulg., frecare; sîcîială). Vezi definitia »