schílă (-le), s. f. – Cîine, cățel. Ngr. σϰύλα „cățea” (Bogrea, Dacor., I, 267; Graur, BL, IV, 114). Cuvînt rar, neînregistrat în dicționare. Legătura cu (s)chelălăi „a lătra”, propusă de autorii citați, este improbabilă. Vezi definitia »

pipelcúță, pipelcúțe, s.f. (înv.) cenușăreasă, cenușotcă. Vezi definitia »

DIÓPTRICĂ s.f. Parte a opticii care studiază refracția luminii. [Gen. -cii. / < fr. dioptrique, cf. gr. dioptrikos < dia – prin, ops – ochi]. Vezi definitia »

PLANTOGRÁMĂ s. f. amprentă a tălpii piciorului în poziția ortostatică. (< fr. plantigramme) Vezi definitia »

MEGATÓNĂ, megatone, s. f. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură echivalentă cu forța unei explozii produse de un milion de tone de trinitrotoluen. [Abr.: Mt] – Din fr. mégatonne, engl. megaton. Vezi definitia »