ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta. Vezi definitia »

AUTOSALVÁRE s. f. 1. acțiunea de a se autosalva. 2. autosanitară. (< autosalva) Vezi definitia »

CLAMOÁRE s. f. strigăt, chemare desperată. (< lat. clamor, fr. clameur) Vezi definitia »

CÂNTĂRÍRE, cântăriri, s. f. Acțiunea de a cântări; cântăreală. – V. cântări. Vezi definitia »

PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei. – V. promulga. Vezi definitia »