Definita cuvantului tocmeală
TOCMEÁLĂ, tocmeli, s. f. 1. Discuție, tratative purtate pentru stabilirea prețului unei mărfi; târguială. 2. Învoială, acord, convenție. ◊ Tocmeală agricolă = (în România între anii 1866 și 1945) contract încheiat între moșieri (sau mari arendași) și țărani la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ; învoială agricolă. ♦ Condiție. 3. (Înv.) Organizare, rânduială, orânduire. [Pl. și: (înv.) tocmele] – Tocmi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tocmeală
HIDROLÁZĂ, hidrolaze, s. f. Enzimă care catalizează reacțiile de hidroliză. – Din fr. hydrolase. Vezi definitia »
șeitănícă s.m. (reg.) diavol. Vezi definitia »
ARMĂTÚRĂ s. f. 1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat. 2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. 3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane. 4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric. 5. înveliș metalic protector al unui cablu electric. 6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor. 7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3). (< fr. armature, lat. armatura) Vezi definitia »
șárlă (șárle), s. f. – Cîine, potaie. Origine necunoscută. Der. din fr. Charles (Tiktin; Candrea) este improbabilă, mai sigur este vorba de o creație expresivă, cf. cotarlă. Vezi definitia »
NEBRÍDĂ s. f. piele de ied purtată de zeul Dionysos, de satiri și menade, în timpul misterelor eleusine. (< fr. nébride) Vezi definitia »