CENS s.n. 1. Recensământ făcut din cinci în cinci ani în vechea Romă asupra cetățenilor și a averii lor. ♦ Cens electoral = cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales. 2. (În orânduirea feudală) Prestație anuală în bani sau în natură, datorată de posesorul pământului seniorului său feudal. [Pl. -suri. / < lat. census, cf. fr. cens, it. censo]. Vezi definitia »

IMÉNS, -Ă adj. Foarte mare, nemărginit; vast. ♦ Nenumărat, enorm. ♦ Foarte important. [< fr. immense, it. immenso, lat. immensus]. Vezi definitia »

subatíns, subatínsă, adj. (înv.; despre subiecte, probleme abordate) care este menționat în treacăt. Vezi definitia »

AVÁNS s.n. 1. Plată anticipată a unei sume de bani. 2. Poziția și avantajele cuiva care se află înainte; interval de timp, distanță, spațiu cu care cineva sau ceva este înaintea altcuiva sau a ceva. ♦ (La pl.) Primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înțelegere, pentru înfiriparea unei legături. [Pl. -uri. / < fr. avance]. Vezi definitia »

CONTRASÉNS s.n. Sens opus celui normal. [< fr. contresens]. Vezi definitia »