SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum. Vezi definitia »

CORODÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care produce corodarea; eroziv. [Cf. fr. corrodant]. Vezi definitia »

SERPÉNT s. n. instrument muzical de suflat, cu registru grav, care a fost înlocuit de tubă. (< fr., engl. serpent) Vezi definitia »

OLIFÁNT s. n. instrument muzical medieval din familia cornului, de origine orientală, confecționat din colți de elefant. (< fr. olifant) Vezi definitia »

ORÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care se roagă, rugător. // s.m. Efigie funerară reprezentând persoana îngropată, în genunchi, în atitudine de rugăciune. [Cf. fr. orant, it. orante < lat. orans – rugător]. Vezi definitia »