ARGÍNT (1) s. n., (2) arginți, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ban¹, para³. – Lat. argentum. Vezi definitia »

SCONT, sconturi, s. n. 1. Operație de credit care constă în cumpărarea efectelor de comerț de către bănci, cu reținerea din valoarea lor nominală a dobânzii până la scadență și a unui comision. ♦ Sumă de bani reprezentând dobânda la un împrumut, pe care o bancă și-o reține cu anticipație la acordarea împrumutului. 2. (Rar) Reducere acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență; recalculare și diminuare a dobânzilor, când plata unei obligații se face înainte de termen. – Din it. sconto. Vezi definitia »

AVENÁNT s.n. (Jur.) Act scris care constată modificările aduse clauzelor inițiale ale unui contract sau tratat. [< fr. avenant]. Vezi definitia »

SUBZISTÉNT, -Ă adj. care subzistă, care se menține, durează. (< fr. subsistant) Vezi definitia »

INCRUSTÁNT, -Ă adj. care acoperă corpurile cu o crustă minerală. (< fr. incrustant) Vezi definitia »