BULZIȘÓR, bulzișori, s. m. Diminutiv al lui bulz. – Bulz + suf. -ișor. Vezi definitia »

MĂRTURISITÓR, mărturisitori, s. m. (Înv.) Persoană care arată, susține, probează ceva; spec. persoană care depune o mărturie în fața unei instanțe; martor. ♦ (Adjectival) Doveditor, probant. ♦ Duhovnic, confesor. – Mărturisi + suf. -tor. Vezi definitia »

PSIHOMOTÓR, -OÁRE adj. referitor la funcțiile motrice prin activitatea nervoasă superioară. ♦ centru ~ = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitări nervoase, ca răspuns la un stimul fizic. (< fr. psychomoteur) Vezi definitia »

VENITÓR, -OÁRE, venitori, -oare, adj. (Înv.) Care urmează să vină, următor. – Din veni + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

rachiór s.n. (pop.) rachiaș. Vezi definitia »