proscomídie (proscomídii), s. f. – 1. Ofertoriu. – 2. Jertfelnic. – Mr. proscomidhie. Mgr. προσϰομιδή (Murnu 48), în parte prin intermediul sl. proskomidija. – Der. proscomidi, vb. (a sfinți pîinea și vinul). Vezi definitia »

MALPOZÍȚIE s.f. (Anat.) Așezare defectuoasă (a unui organ). [Gen. -iei. / cf. fr. malposition]. Vezi definitia »

OMFALORAGÍE s. f. hemoragie ombilicală. (< fr. omphalorragie) Vezi definitia »

IZOTONÍE s.f. 1. Echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. Proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. [Gen. -iei, var. isotonie s.f. / < fr. isotonie, cf. gr. isos – egal, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

AUTOGAMÍE s. f. 1. polenizare cu polen produs în aceeași floare. 2. autofecundare la unele protozoare. (< fr. autogamie) Vezi definitia »